IPFB

Sigh no more, ladies, sigh no more,
Men were deceivers ever;
One foot on sea and one on shore,
To one thing constant never;

Then sigh not so, but let them go,
And be you blithe and boonie,
Converting all your sound of woe
Into hey nonny nonny.

Sigh no more ditties, sing no more
Of dumps so dull and heavy,
The fraud of men was ever so,
Since summer first was leavy.

Then sigh not so, but let them go etc.

William Shakespeare

Lasă un comentariu

It’s been a while…

Alright, nu am mai scris de… o lună, două, șapte, zece… de multă vreme pe blogul meu și mă gândeam că ar fi cazul să postez ceva, nu de alta dar s-a cam prăfuit pe-aici, cum ar spune alții.

Voi începe prin a vă ”povesti” ce-am făcut în ultima vreme, mai precis tot anul școlar 2011 – 2012 și o părticică din vacanța de vară. Unde rămăsesem data trecută? Prin septembrie, anul trecut, când am început clasa a 10-a. Cred că suntem cu toții de acord că școala nu e un subiect prea interesant de abordat așa că o să rezum în câteva rânduri cum a fost al doilea an de liceu pentru mine. Am dobândit o gamă variată de note, că de, cică faci liceul degeaba dacă nu mai iei și-o notă mică, dar unii chiar abuzează de acest privilegiu. A fost un an destul de interesant, am participat pentru prima dată la IașiMUN, unde am căpătat experiențe noi în public speaking și debating, la Grow, unde am avut parte de traineri din Portugalia și Franța care ne-au învățat despre personal and european values și la Euroscola, proiect de pe urma căruia noi, 10B-ul ne-am făcut prieteni noi și am câștigat o excursie la Parlamentul European din Strasbourg. Pretty cool, huh? Și pentru că au fost nenumărate discuții pe această temă, cum și în ce a constat proiectul nostru, care a fost cel mai mare beneficiu al nostru, cu ce am ajutat noi, pe cine i-am ajutat și mai ales cât de mulțumiți am fost noi de ceea ce am realizat, de data aceasta o să-mi țin părerile pentru mine. Descrierea proiectului, aici: DA! Diferiți și asemenea. Bun, cred că am depășit deja cele ”câteva rânduri”.

Aș vrea să vă vorbesc totuși despre Eurotrip-ul nostru. Așa cum am menționat și mai sus, 24 de elevi din 10B de la Colegiul Național ”Emil Racoviță” Iași (adică noi) am pornit pe data de 20 februarie 2012 spre Strasbourg, în urma evaluării proiectului derulat pe o perioadă de aproximativ jumătate de an, ce a constat în 19.75 de puncte dintr-un maxim de 20. Așadar, luni dimineață la ora 5.00, noi eram în fața Palatului Culturii, gata de plecare. Pe la și-un sfert, autocarul pleacă, le facem din mână părinților de la geam și pornim. Prima oprire: Budapesta. Frumos oraș, păcat că nu am avut timp să-l vizităm. Ne-am cazat la Drive Inn și a doua zi, eram din nou pe drum. Seara am ajuns relativ mai devreme și am avut timp cam 2 ore să ne plimbăm prin München. Noroc pe noi c-am prins carnaval: oameni costumați în cele mai trăsnite personaje, bere multă, muzică și voie bună. Magazinele erau închise, dar am mers totuși la Starbucks, unde am băut o cafea, după care bineînțeles, nu am dormit deloc. A treia zi, din nou îmbarcarea, pe la prânz parcă, am ajuns și noi în Strasbourg, motiv pentru care am mers să-l vizităm. Catedrala Notre-Dame, piața din centru, străduțele organizate, Rinul, tramvaiul, magazinul cu pălării, moșulețul care cânta la acordeon și multe altele mi-au încântat privirile și auzul. A patra zi, 23 februarie, ”ziua cu parlamentul”, cum îi ziceam noi, forfotă de dimineață. ”Stai că nu-mi găsesc pixul, am uitam că n-am pix. Toci, dă-mi pix. Unde mi-e peria? Am lăsat-o la Ioana, care a lăsat-o în cameră la Matei. Patricia, hai că întârziem!” și tot așa… Ziua asta a fost lungă, dar folositoare. Am întâlnit omuleți din alte țări din Europa, am participat la o dezbatere pe tema problemelor cu care se confruntă continentul nostru și am ascultat imnul european. Seara am mai avut o ora la dispoziție să ne mai plimbăm puțin prin Strasbourg. Când am ajuns înapoi la hotel, nu știam cum să-mi scot mai repede papucii din picioare. O zi întreagă pe tocuri… A 5-a zi am pornit înapoi spre casă. În următoarea zi am vizitat Viena vreo 3 ore, ultima noastră noapte am petrecut-o în Oradea. Menționând și faptul că undeva pe lângă Vatra Dornei, unde am făcut un mic popas ningea cu fulgi foarte mari și ne-am făcut toți oameni de zăpadă după numai câteva minute afară, noi fiind obișnuiți cu temperaturi pozitive și vreme bună în Austria, în sfârșit pe 26 seara am ajuns și în Iași, iar primul lucru pe care l-am spus când am intrat în casă a fost: ”Abia aștept să plec din nou!”. A fost o experiență cu adevărat plăcută cel puțin din punctul meu de vedere, pentru că am ieșit și eu pentru prima dată din România și am văzut niște locuri extraordinare. Sper că nu v-am plictisit prea tare cu itinerariul meu, dar chiar și acum, după aproape 5 luni de când m-am întors, încă sunt încântată. Nu știu dacă am reușit să vă transmit și vouă această stare prin cuvinte, însă aș vrea să vă arăt totuși câteva poze. Enjoy!

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un comentariu

O picatura din zi

19.05. Ies din scoala impreuna cu niste colegi, dupa o ultima recapitulare la geografie inainte de olimpiada. Ploua. Precipitatii abundente. Nori cumulonimbus. Grindina… Pe bune ca ma fac meteorolog.

E frig si ploua. Ma despart de toti. Raman singura. Astept la semafor. De o parte si de alta, fete posomorate, parc-ar fi ultima lor zi. Inca 20 de secunde. Masinile trec in viteza prin fata mea. Si nu stiu de ce se grabesc pe ploaie. In sfarsit se face verde. Serios, incep sa urasc sunetul ala. Intru pe stradutele spre apartament. Nu se mai aude nimic, in afara picaturilor mici de gheata care se izbesc de pamant, de copaci, de mine… Lumina portocalie a felinarelor se reflecta pe asfaltul umed. Bate vantul. Incep sa tremur. Grabesc pasul. Ajung in scurt timp aproape de scara. O pisica incerca sa se adaposteasca. Urc repede in casa.
E atat de bine la caldura!

Lasă un comentariu

Ce e un prieten bun?

Buna intrebare, nu? O sa va impartasesc opinia mea despre acest aspect in cele ce urmeaza.

Suntem inconjurati de tot felul de persoane. Unii pe care nu-i cunoastem, unii pe care ii stim doar din vedere, unii pe care ii credem ca-i cunoastem, unii care ne sunt aparent prieteni si mai sunt aceia pe care-i numim „prieteni buni”. Acestia „e unul”. Si o sa-i zic „Luck”.

Luck e cel pe care ma pot baza mereu. Luck e intelegator, rabdator si ma asculta mereu. Luck proceseaza cand vorbesc si eu cred ca nu e atent, dar imi poate repeta fiecare cuvintel pe care i-l spun. Luck imi zice cand gresesc. Dar chiar si atunci, Luck ma iubeste. Luck ma imbratiseaza cand sunt trista si se bucura alaturi de mine, cand sunt fericita. Luck ma citeste. Luck stie cand ceva ma supara. Luck ma cunoaste mai bine decat mine. La randul lui, Luck imi spune orice-l framanta ori il bucura, dar trecem impreuna peste orice. Luck imi zambeste cand ma vede. Luck nu e perfect. E incapatanat. Dar e prietenul meu si sunt cel mai lucky om de pe pamant pentru ca il am pe Luck!

1 comentariu

Training orientat spre practica prin firma simulata de exercitiu

Sau… TOPFSE. Obiectiv general: Facilitarea tranzitiei de la scoala la viata activa si cresterea sanselor de ocupare a viitorilor absolventi, prin  firma de exercitiu si activitati de evaluare si consiliere vocationala.

Cu alte cuvinte, TOPFSE reprezinta un proiect desfasurat pe o perioada mai lunga de timp de pe urma caruia participantii vor acumula anumite cunostinte referitoare la viitoarea cariera. Prin urmare, m-am gandit sa particip si eu. Dupa ce vom asista la cateva ore de consiliere in ceea ce priveste domeniile pe care vom vrea sa ne axam in viitor, vom pune totul in practica [virtuala, ce-i drept].

Astazi a inceput oficial activitatea. Am primit primele instructiuni referitoare la procedura de aplicatie, ce constau intr-un test pentru evaluarea abilitatilor cognitive si intr-un chestionar motivational referitor la perspectiva noastra asupra anumitor aspecte legate de viata.

Inca de cand am aflat de proiect am decis ca voi participa si astazi, incantata de primele sarcini, m-am uitat sa vad despre ce e vorba, ce am de facut si in scurt timp am inceput sa rezolv cerintele. La testul EVIQ-S – cel cu evaluarea abilitatilor – erau 30 de grile, pe care trebuia sa le rezolv in 15 minute. Grilele constau in niste intrebari clasice testelor de inteligenta, cu siruri de numere, cuvinte sau grafice. Am raspuns corect la 22 de intrebari, ceea ce inseamna gradul IV. Am completat si chestionarul, incercand pe cat posibil sa fiu sincera si acum astept urmatoarele sarcini.

Daca vreti sa stiti mai multe, accesati http://topfse.ro/.

Lasă un comentariu